Pentru o călătorie iniţiatică, la capătul căreia să se fi confruntat cu bună parte a încercărilor vieţii, un Făt-Frumos al zilelor noastre ar trebui trimis de tatăl său împărat să cutreiere România. Şi, în răgazuri, să fie obligat să privească la televizor. La întoarcere, povestind cele văzute, sînt convins că prinţul va avea toate motivele din lume să-şi înceapă depănarea amintirilor rostind un justificat "a fost odată ca niciodată", după care îşi va face cruce şi va scuipa în sîn, povestind cum l-a prins prima ploaie în Bucureşti şi i-a înecat calul la traversarea prin Giuleşti. Îşi va uimi auditoriul cu nemaipomenitul episod al îngropării lui pînă la brîu, dar nu din cauza zmeului, ci din cauza neatenţiei şi a unui capac de canal lipsă, şi, cu evidente sechele, va depăna incredibila aventură a traversării Capitalei, de la răsăritul la asfinţitul soarelui. Şocat încă, dar mai călit ca oricînd, îşi va aminti de noaptea petrecută în faţa televizorului, cînd a văzut cum un mustăcios îmbrăcat în negru îşi rupe jumătate din picior şi-l pune pe masă, în timp ce, pe un alt canal, o adunare pestriţă, dirijată de un individ coleric, urla de bucurie, aflînd că a venit "ziua judecăţii". Pentru prietenii apropiaţi, dar numai pentru ei, va împărtăşi impresii despre felul în care se gîndesc românii la "mama-natură". Şi, în fine, avînd încă proaspătă în minte imaginea pensionarilor întîlniţi prin pieţele din Bucureşti, va căuta un final de poveste, mult mai potrivit decît anacronicul "şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi". Făt-Frumosul din poveste nu există, dar România e populată de o mulţime de personaje care caută pe străzile ei începutul unui destin. De cele mai multe ori, e vorba despre propriii cetăţeni, dar, cîteodată, se întîmplă să fie şi alţii: oameni de afaceri, turişti sau indivizi nimeriţi, pur şi simplu, pe aceste meleaguri. Pentru ei, mi-e cît se poate de