Domnilor, dumneavoastră nu cunoaşteţi românul actual! Şi nici eu nu prea ştiu ce să spun ... Cam aceasta ar fi premisa acestei "neo-pilule", rezumată în două parafraze. Să începem cu prima şi, deoarece l-am parafrazat pe Rebreanu, să ne referim chiar la "ţăranul român". De cînd am ajuns să lucrez în muzeul cu acest nume, am repetat de atîtea ori în tot atîtea interviuri că "ţăranul a murit", încît am început să mă bănuiesc de necrofilie. Dar cum altfel să răspunzi la întrebări precum "unde se mai află în prezent ţărani autentici?" sau cum să reacţionezi la nesfîrşitele lamentaţii referitoare la dispariţia satului românesc, a tradiţiilor ş.a.m.d.? Où sont les tzarani d'antan? Ei bine, qu'on me faiblisse! Îmi tot venea în minte povestea bătrînului din Maramureş care, după ce unul dintre băieţi îi plecase în Spania, iar un altul în Italia, se arăta îngrijorat de decizia celui de-al treilea de a pleca în Japonia: Acolo nu e ca la noi, aici, în Europa! - explica el. Nu mai poţi înţelege viziunea despre lume a acestui bătrîn "ţăran" fără această recentă geografie simbolică a sa. Ce să mai spunem despre feciorii lui care, într-o lume rurală care nu este deloc pregătită pentru integrarea europeană, sînt deja integraţi, sui generis, în lumea largă în care trăim. Cu aproximativ o treime din populaţia sa activă lucrînd pe plaiuri prea puţin mioritice şi Dumnezeu ştie cît la sută din plaiurile româneşti care nu mai aparţin românilor, în România se poate spune că mondializarea bate integrarea. Dacă vrem să înţelegem ce se întîmplă cu ţăranii noştri din Maramureş sau de aiurea, avem toate şansele să aflăm mai multe dintr-un recent studiu al Băncii Mondiale, de pildă, decît mergînd la Săpînţa. Concluzia la care ajung Ataman Aksoy şi John Beghin, autorii studiului, este de reţinut: în lumea actuală, sărăcia este agricolă! Astfel, în eşalonul ţărilor dezvoltate, agricultorii reprezin