Peste 1.000 de cadre militare pensionate de voie sau de nevoie o data cu marea restructurare din armata au ramas sa locuiasca in continuare in orasul Caracal, unul dintre putinele orase mici in care activau 14 unitati militare. Ofiteri si subofiteri, unii dintre ei pensionari la nici 46 de ani, asteapta ca statul pentru care si-au sacrificat viata intr-o cariera militara sa-i considere utili, nu sa-i lase sa ingroase rindurile pensionarilor, deveniti prea curind povara pentru sistemul de asigurari. Pentru multi dintre cei 1.000 de pensionari militari, trecerea in rezerva a fost pasul spre disperare, spre inutilitate, spre traume psihice de neinchipuit. Pentru altii a fost un lucru firesc, prin care s-a incheiat un ciclu de viata si de activitate. Cercul Militar din Caracal este unul dintre cele mai active din tara, pentru ca aici isi desfasoara activitatea Asociatia cadrelor militare in retragere si in rezerva, care are 600 de membri dintre cei 1.000 de pensionari militari. Dupa Bucuresti, Caracalul este al doilea oras unde activeaza cea mai puternica organizatie a pensionarilor militari. „In fiecare zi de joi, pensionarii militari se intilnesc pentru diferite activitati la cercul militar. Asociatia de la Caracal este cea mai mare din judetul Olt si in curind va functiona ca o filiala judeteana a Uniunii cadrelor militare in retragere si in rezerva. Cel mai tinar pensionar are doar 46 de ani si multi dintre membrii nostri tineri ar fi dorit, dupa trecerea in rezerva, sa-si gaseasca slujbe civile, dar in Caracal nu s-a putut. Pensionarii nostri au ramas aici pentru ca aici aveau familiile, casele si aici traisera cea mai mare parte a perioadei active. Nu este usor ca, dupa 25 de ani de serviciu militar in slujba statului, sa te trezesti ca acela care ti-a platit scoala si formarea ca ofiter sau ca subofiter sa-ti spuna intr-o zi ca nu mai are nevoie de tine. Unii dint