* Daniel Pennac, Dictatorul şi hamacul, traducere de Daniel Nicolescu, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2005. Nu degeaba îl iubesc cititorii pe Daniel Pennac! Are şarm, cînd stă să povestească, şi o imaginaţie fabuloasă a întorsăturilor de situaţie, care te lasă năuc şi încîntat. În asemenea condiţii, pînă şi trucurile de construcţie din Dictatorul şi hamacul, artificioase şi voit ostentative, par mai degrabă nişte giumbuşlucuri inspirate, iar savantul joc de-a ficţiunea, pe care-l practică aici scriitorul - o magică ghiduşie. În fond, cartea aceasta e alcătuită din două romane: unul ficţional, despre Manuel Pereira da Ponte Martins, imaginarul dictator al unei imaginare ţări sud-americane, iar celălalt pseudobiografic, al scriitorului care elaborează ficţiunea cu pricina, consemnînd tot soiul de scene din timpul şederii sale în Brazilia (cu hamacul de rigoare), plus cîteva întîlniri pariziene bune de strămutat, într-un fel sau altul, în poveste. E un adevărat spectacol să vezi cum scriitorul deturnează "realul" înspre ficţiune, după cum un spectacol este şi romanul ficţional propriu-zis, unde dictatorul, speriat de destinul ce-i fusese prezis, pune în locul său o sosie care nu doar că va trece, la un moment dat, şi drept Chaplin, şi drept Valentino, dar va fi urmată ea însăşi de o întreagă suită de alte sosii. În această istorie despre originale şi cópii, Daniel Pennac este, în orice caz, un original.
* Daniel Pennac, Dictatorul şi hamacul, traducere de Daniel Nicolescu, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2005. Nu degeaba îl iubesc cititorii pe Daniel Pennac! Are şarm, cînd stă să povestească, şi o imaginaţie fabuloasă a întorsăturilor de situaţie, care te lasă năuc şi încîntat. În asemenea condiţii, pînă şi trucurile de construcţie din Dictatorul şi hamacul, artificioase şi voit ostentative, par mai de
