Cu o inconstienta greu de inteles, parlamentarii au inflamat din nou opinia publica, inaintand Ministerului Finantelor Publice un proiect de buget total nerealist. Senatorii, de pilda, cer nici mai mult nici mai putin decat 123 milioane lei noi (peste 1.230 miliarde lei vechi) pentru deplasari, mobilier si covoare, mariri de salarii si de cota la combustibil.

Este usor sa te revolti in fata unor asemenea cifre, mai ales ca stirea a aparut in aceeasi zi in care profesorii si-au strigat neputinta si saracia pe strazile Capitalei. Sa nu cadem insa in aceasta logica simplista, desi corecta. Problemele risipei de fonduri sunt mai complicate decat presupusa grandomanie a senatorilor.

Cel putin unul dintre argumentele invocate de alesi in sprijinul suplimentarii de buget este justificat: necesitatea de a functiona corespunzator in noul sediu din Casa Poporului. Or, Casa Poporului este un proiect faraonic, prin care Nicolae Ceausescu isi bate joc de natiune de pe lumea cealalta si va continua s-o faca atata vreme cat natiunea va ramane prizoniera proiectelor lui.

Casa Poporului costa enorm pentru ca este supradimensionata si nefunctionala. Dupa ce se extaziaza de maretia coridoarelor sale, vizitatorii ar face bine sa se intrebe cat costa iluminatul si incalzirea unor suprafete care nu servesc la nimic. Noul sediu al Senatului impune si el cheltuieli irationale, pe care contribuabilul roman le suporta cu stoicism.

La originea acestei irosiri de fonduri este insa tot o decizie a politicienilor fascinati de tot ce este mare, luxos si pe cheltuiala altora. Atat cei care au decis mutarea parlamentului in acest nou sediu inainte de alegerile din 1996, cat si cei care au pus in aplicare aceasta decizie ar trebui sa dea socoteala in fata natiunii.

Este usor de inteles, din perspectiva locativa, de ce majoritatea alesilor natiunii se opun ide