Acum mai bine de un secol, locuitorii satului giurgiuvean Neajlov au inceput sa confectioneze primele maturi, folosind o tehnica rudimentara, bazata pe indemanare si multa rabdare. Aici era "patria Acum mai bine de un secol, locuitorii satului giurgiuvean Neajlov au inceput sa confectioneze primele maturi, folosind o tehnica rudimentara, bazata pe indemanare si multa rabdare. Aici era "patria matu-rilor", si faima meseri-asilor s-a raspandit in toata tara. In vremea comunistilor, "afacerea" devenise prospera. In ziua de azi, putini neajloveni se mai tin de treaba, pentru ca "afacerea maturica" nu renteaza: munca multa si riscuri mari de a ramane cu marfa nevanduta. Azi, oamenii au aspiratoare, cine mai cumpara maturi? Nea Mirea Tudose se numara printre acei oameni incapatanati care nu se lasa batuti cu una, cu doua. E printre ultimii maturari ramasi in Neajlov. Ceilalti au murit. Face maturi de 40 de ani, ajutat de nevasta lui, Niculina, care le coase. De la cele miniaturale, cat un breloc, pana la cele cu coada, mari, maturile lui nea Mirea sunt adevarate "capodopere" si tin mai multi ani. "O matura buna se cunoaste dupa rezistenta perilor si dupa faptul ca paiele nu lasa in urma lor seminte pe covor, explica nea Mirea, in timp ce bate cu ciocanul. Tinerii nu vor sa invete meseria asta. Nu le place, stramba din nas. E o meserie din care stramosii nostri au trait si si-au crescut copiii. Azi cumpara gospodina o matura din piata, da o gramada de bani si, cand sa dea cu ea pe covor, ii cad toate paiele. Putini sunt maturarii care mai fac ceva de calitate in tara asta, sa stiti!" Cine isi poate inchipui ca pentru realizarea unei maturi sunt necesare 23 de operatiuni? La sfarsit, matura se baga in pucioasa "ca sa se albeasca paiul" si sa arate bine. Apoi se verifica inca o data sarmele de la maner, ca nu cumva sa intepe la palma. Nea Mirea vinde o matura cu 2 lei, dar