Copiii intra rand pe rand in capela. Isi tin respiratia cand se uita la icoane. Isi fac cruce in fata unei statui albe inconjurate de candele. "E mama lui Isus", sopteste o fetita. "E trista pentru ca Copiii intra rand pe rand in capela. Isi tin respiratia cand se uita la icoane. Isi fac cruce in fata unei statui albe inconjurate de candele. "E mama lui Isus", sopteste o fetita. "E trista pentru ca si-a pierdut fiul", explica ea. "Acum, ea are grija de noi, de acolo, de sus". Cei 60 de mici locatari ai Casei Don Bosco sunt copii pe care propriii parinti nu i-au mai vrut. Micutii fie au fost abandonati in fata capelei, fie au venit singuri, pentru ca nu mai suportau bataile si foamea de acasa. "Au fost cazuri in care mama, care fusese data afara din casa de sot, a venit la noi cu copilul in brate plangand si amenintand ca se sinucide, daca nu ii luam copilul", povesteste preotul catolic independent Pater Demidoff, care a infiintat casa de copii din Cincu. A avut grija si in Amsterdam de copii ai strazii. Intr-o zi insa, prin 1990, a vazut la un post de televiziune strain imaginile uluitoare cu copiii Garii de Nord din Romania, imagini care de altfel au facut inconjurul lumii. "Pater", cum ii spun copiii, a ajuns in comuna Cincu cu un autobuz dezafectat al Postei din Amsterdam. A ramas in comuna pentru copiii abandonati. Stia inca de atunci ca aceasta este misiunea lui, pentru ca el insusi este orfan. Mama sa a fugit din Rusia in Germania in urma cu 61 de ani, si a murit la nasterea fiului ei. Ca si ceilalti copii din Casa Don Bosco, Daniela are povestea ei trista. A fost adusa la Casa de Copii din Cincu atunci cand avea doar cativa ani. Dupa un timp a fost luata inapoi de parinti. Dupa doar doua zile, o masina a aruncat-o din mers inapoi in fata casei de copii. "Un copil nu pleaca niciodata de bunavoie de langa mama", spune preotul Demidoff. "El pleaca fie cand