In urma cu trei zile peste 2.000 de profesori au protestat fata de subfinantarea educatiei, cerand salarii mai mari si alocatii bugetare mai consistente pentru acest domeniu. Federatia Educatiei Nationale, organizatoarea protestului, a solicitat promovarea unei noi legi a salarizarii in invatamant, iar pentru 2006 un salariu minim de 250 euro si un buget de sase la suta din PIB. Sindicalistii au mai cerut ca fiecare cadru didactic sa primeasca 200 de euro pe an subventii pentru carte, 250 de euro anual pentru haine si zece euro pe an pentru internet, precum si 22 de tichete de masa pe luna si o prima de vacanta de un salariu mediu brut. In plus, FEN a cerut constituirea unui fond de premiere lunar de zece la suta din fondul de salarii si respectarea parteneriatului social. E prea mult ce vor cadrele didactice? De la bun inceput trebuie spus un lucru: situatia invatamanului este una complexa, iar noi nu mai traim vremuri in care meseria de profesor era una de apostolat. Problema veniturilor se pune altfel. Un cadru didactic nu este un simplu muncitor. Muncitorul are nevoie de bani ca sa subexiste el si familia lui. Pentru un lucrator in invatamant insa, pe langa subzistenta, salariul trebuie sa acopere si nevoia de acumulare si perfectionare profesionala. Din pacate, salariile din invatamantul romanesc nu sunt de nivelul unor intelectuali, ci la nivelul unei supravietuiri colective. Pe de alta parte, si solicitarea unei prime de vacanta este un lucru decent, dat fiind faptul ca dascalii sunt una dintre categoriile profesionale cu un accentuat consum nervos. In momentul de fata prea putini lucratori din invatamant isi permit o vacanta in adevaratul sens al cuvantului, ba, mai mult, unii chiar isi iau pe timpul concediului de vara un al doilea job pentru a-si mai rotunji veniturile. Iar in tot acest context, la inceputul anului scolar urmator mai trebuie sa faca fata s