VOLUPTATEA CUVINTELOR In poezia lui - spune criticul Alexandru Calinescu - erotizeaza si obiectele din jur, integrandu-le in lumea fantasmelor sale. Unii ar spune: "Blasfemie!". "Obscenitate!" ar striga altii. La Emil Brumaru, considerat astazi unul dintre marii poeti romani si maestrul incontestabil al liricii erotice din Romania, ingenuncherea femeii, a barbatului, unul in fata altuia, descoperindu-si simturile pana la lesin, nu e obscenitate.
Am facut nepermis de tarziu cunostinta cu poezia lui Emil Brumaru. S-a intamplat dintr-o data, cand am constatat ca obsesia mea pentru fluturi si pisici poate fi satisfacuta numai de metaforele lui. Dar, dintr-o data, de la "fluturele de dulap cu parfum de crin" si "de unde-si iau motanii scortisoara" am ajuns la "Si chiar o sa mugi/Cu fermoarul stricat/La blugi!" si la "Oh, tu te-ai fute si cu ochii"...
Ii trimit pe mail lui Brumaru cateva intrebari pe care le intitulez, pompos, "Intrebari pentru «Hobbitul»". Stiam, marsava de mine, ca ii place sa isi spuna asa.
PRIMUL PRELUDIU. Ma suna imediat. "Cum sa raspund eu la toate astea?" Si ia fiecare intrebare la rand. Prima: "Sunteti considerat maestrul liricii erotice din Romania. Cine sunteti dumneavoastra, domnule Brumaru? Va pun aceasta intrebare, care poate parea nelalocul ei, deoarece unii dintre cititorii nostri nu va cunosc sau nu va cunosc indeajuns, si cred ca o mica autobiografie nu strica". "Adica vrei sa-mi fac autobiografia?", ma intreaba cu voce ironic-revoltata. Brusc ii inteleg revolta. A se prezenta celor care nu il cunosc ar insemna sa se justifice. Sa-si justifice bucile, tatele din poeziile sale, dar si fluturii, si motanii. Sa spuna: "Stiti, eu fur un lob de ureche, o farama de sfarc si o bucatica de subsoara de la fiecare femeie. Va deranjeaza? Stiti, de fapt eu nu fac altceva decat sa va arat adevarul. Va supara?".
Alta intrebare
