- Ultimele distinctii -
Premiul III
Relu Zgubea
Dragostea la 40 de ani
Cand am cunoscut-o, aveam 40 de ani, trecusem prin doua casatorii si o relatie neoficializata. Ea avea 45 de ani, trecuse prin (ce coincidenta!) doua casatorii si o relatie numita, mai nou, "uniune consensuala", in locul vechiului "concubinaj", care inspira, probabil, niste conotatii depreciative.
La mine, totul trecea prin creier. Ma "inchinam" intelectului, raportandu-ma la Existenta, exclusiv prin el. La ea, totul trecea prin inima, era, si a ramas, o hiperintuitiva, in timp ce eu eram un hiper-rationalist, un cerebral prin excelenta.
Am spus "eram", caci acum, dupa zece ani petrecuti impreuna, mi-am dezvoltat foarte mult latura intuitiva. De ce? Pentru ca am inceput prin a o admira, nu ca femeie (la 40 de ani nu te mai prea intereseaza lungimea picioarelor sau dimensiunea sanilor), ci ca Om.
Cand i-am vorbit prima oara, eram blazat, plictisit, aveam sentimentul ca le stiu pe toate, ca Viata inseamna cunoastere si eram satul de cate aflasem pana atunci. Puteam teoretiza pana-n panzele albe despre aproape orice subiect; citisem foarte mult si memoria mea de nativ in zodia Racului retinuse aproape tot, imbacsindu-se ca o camera suprasaturata de mobilier. Eram depresiv, trist, nemultumit...
O credeam o pustoaica, o studenta. Cand am aflat, de la altii, ca are 45 de ani, ca este mama unui baiat casatorit si inca si proaspata bunica, am ramas perplex! Eu vedeam o tinerica cu ochii stralucitori, o femeie-copil, o ingenua pe care viata nu avusese inca timp sa o oboseasca, sa o maculeze, sa o descurajeze ca pe mine, cel trecut prin toate...
Brusc am devenit foarte interesat de aceasta "persoana" care ilustra perfect mitul "tineretii fara batranete". Am "studiat-o" atent si mi-am amintit ce a spus Einstein catre sfarsitul vietii sale
