Tara ciobanilor de sub cer.
Calatoriile europene ale revistei noastre continua. Dupa ce anul trecut v-am invitat la bascii din Pirinei, acum va facem oferta de a ne insoti in Alpii Orientali, un taram fabulos, unde traieste o populatie extrem de asemanatoare cu noi, romanii: Romansii, o falanga iliro-traca, refugiata in urma cu mii de ani, pe crestele muntilor ce fac parte astazi din teritoriul Elvetiei. Vanatoarea de trecut romanesc ancestral este o aventura spirituala fara egal. Pe parcursul a cateva numere de revista, vom incerca sa va facem partasi la emotia extraordinara pe care am trait-o, intalnindu-ne la o distanta asa de mare, printre ghetari si piscuri de piatra, cu oameni care vorbesc aproape la fel ca noi. Crescatori de vaci si de capre, neclintiti in traditia lor pastorala, nu-si dau libertatea si limba strabuna, pe toate bogatiile dimprejur. Iar daca ceea ce vom scrie n-o sa va placa, "iartat de ce am fat" (iertati-ne pentru ce am facut). "Bun di!" (ziua buna)
Imaginati-va mai intai munti inalti de 4000 de metri care se intind de jur imprejur cat vezi cu ochii. O mare de munti pana la orizont, cu varfuri ascutite de piatra zgariind cerul, cu zapezi care nu se topesc niciodata, cu ghetari incremeniti in eternitate. Imaginati-va ici si colo mici lacuri glaciare de un verde adanc, sagetate de soare. Cerul este deasupra, sprijinit pe creste, ca o cupola din sticla, iar norii aluneca atat de concreti si atat de aproape, incat ii poti atinge in orice clipa cu mana. Sunteti undeva sus, foarte sus, la inaltimea crestelor de piatra alburie. Trageti aer in piept, un aer moale, in care stau suspendate miresme de iarba. Coborati-va privirile incet, de pe creste, si atunci o sa vedeti paduri de larice si de pini agatate de stanci, covoare de iarba fara de cusur, ca si cum totul n-ar fi decat visul unui pictor obsedat de perfectiune. Atunci can
