Dupã inundaţii şi scumpiri, tot ce ne mai lipsea este gripa aviarã. De cel puţin o lunã de zile am fost anunţaţi cã pericolul existã. Cã virusul care omoarã oameni în Asia poate ajunge cu viteza luminii în România şi cã nu are leac. Ei bine, gripa aviarã e la câteva judeţe distanţã, iar un rezultat clar va veni doar în aceastã sãptãmânã din Marea Britanie. Şi chiar dacã s-au contrazis ca de obicei, autoritãţile au dreptate când cer calm.

Deşi sunã ciudat, în cel mai mare pericol este economia. Pentru cã, pânã când cazurile de gripã aviarã nu sunt confirmate, populaţia pare a fi în siguranţã. Chiar şi fãrã vaccinul salvator. Din cele 25 de ferme de pãsãri mureşene, nici una nu este în acest moment avizatã pentru a realiza exporturi în UE. Şi dupã aceastã sãptãmânã este greu de crezut cã vreun proprietar va reuşi sã investeascã într-atât în afacerea sa. Pentru cã dacã intri in orice magazin, vei vedea cã mureşenii cumpãrã, ca tot românul, ce e mai ieftin. Inclusiv puiul se alege cel mai ieftin. Economie face omul la tot ce e sãnãtos. Şi mai scump.

Nu cred sã mai fie mureşean cu inima împãcatã când mãnâcã pui. Sau producãtor care sã stea liniştit în aşteptarea bilanţului anual.

În condiţiile în care UE cere calitate, dar producãtorii mureşeni se plâng cã investiţiile în acreditare a fermelor sunt peste puterile lor, gripa aviarã îi îngroapã şi pe cei care au reuşit sã vã convingã sã alegeţi carne şi nu chimicale.

Dupã vacã nebunã şi porcul suspect de pestã, producãtorii locali de pui viseazã un miracol. Iar investiţiile nu mai par ceva imposibil. Şi poate cã, în al 12-lea ceas, Guvernul va înţelege sã sprijine producãtorii de carne şi lapte care trebuiesc sã îndeplineascã regulile europene. O Europã care, dacã suspiciunile se confirmã, ne va refuza şi puiul.

de Corina ALBOTA

Dupã inundaţii şi scumpiri, tot ce ne mai lipsea este gri