"In viata unui om, iubirea trebuie sa ramana mereu pe locul intai".
Inteligent, ambitios si sigur pe sine, la doar 30 de ani a castigat pariul cu publicul printr-o strategie greu de gasit prin Carpati: profesionalismul. Vremuri de mari sperante pentru micul ecran
"Si acum traiesc cu ideea ca bunica a murit neimpacata,
gandindu-se ca nepotul ei o sa ajunga vanzator de ziare"
- Prestatia ta la "Realitatea Tv" te-a propulsat in varful audientei si al simpatiei telespectatorilor: profesionalism maxim, la numai 30 de ani... Cum ai ajuns asa de repede in frunte?
- Repede? Legatura mea cu presa dateaza deja de 12 ani si jumatate. Chiar 13 ani, daca luam in calcul faptul ca si in clasa a Xii-a a unui liceu din Pitesti, pe care l-am absolvit in 1993, am scos o revista de muzica rock, care se numea "Metronom" si care era un fel de omagiu adus celui care realiza emisiunea cu acelasi nume la Europa Libera, Cornel Chiriac. Povestea cu presa n-as putea spune exact de unde a plecat. Probabil ca explicatia sta chiar in felul meu de a fi, un fel de a fi al tuturor celor care vor sa devina jurnalisti: doza mare de curiozitate, pofta mare de dialog si dorinta expresa de a face bine celorlalti prin puterea cuvantului, prin implicarea in problemele sociale. In 1993, lucrurile in societatea romaneasca erau destul de tulburi. Am asistat cu oarecare deznadejde la ceea ce se intampla dupa 1990 in Romania. E adevarat ca eram doar un adolescent, insa legaturile mele cu ceea ce inseamna lumea politica si, in special, cunostintele mele despre ororile comunismului, in comparatie cu anii de dinainte de comunism, erau destul de solide. Bunicul meu a fost un personaj important al urbei Pitestilor. Ca diriginte de posta, era cunoscut nu doar pe strada mare a orasului, dar si in mediile politice si de afaceri. Era, de asemenea, proprietarul unui ziar. Si a
