Cum ideile, chiar si cele gresite, nu stau pe loc, si antisemitismul ca ideologie a urii fata de religia iudaica si fata de evrei s-a "rafinat" pentru a capata o forma digerabila intelectual. Aceasta rafinare a convertit antisemitismul in "antisionism" si, spre deosebire de acum sase-sapte decenii, se intalneste (vorbind exclusiv de spatiul occidental si nu de cel islamic) aproape integral LA STANGA spectrului politic si in mediile academice. Antisionismul ca opozitie fata de "statul evreu" Israel este justificat in mai multe feluri. Un prim argument sustine ca, daca antisemitismul sau antiiudaismul este o atitudine religioasa sau rasiala, antisionismul, inteles in acceptiunea de mai sus, este o atitudine politica, de vreme ce si sionismul (ideea existentei Israelului) este un proiect politic. Caracterul politic al sionismului este probat, printre altele, si de existenta unor secte iudaice care resping sionismul (si pe care nu le putem acuza de antisemitism), dar si de respingerea sa de catre ganditorii evrei de stanga sau doar secularisti. Primii afirma ca Israelul nu trebuie sa existe pentru ca Mesia inca nu a venit, iar ceilalti - ca Israelul nu trebuie sa existe pentru ca fie nu exista o natiune evreiasca, fie statele intemeiate pe religie nu trebuie sa existe. Or, antisionismul religios nu exista. Ultraortodocsii nu contesta sionismul in fundamentele sale, ci afirma numai ca vremea acestuia nu a sosit. Varianta secularista este insa ceva mai subtila. Secularistii sustin ca statul-natiune este perimat si ca, oricum, nu a existat niciodata o natiune evreiasca sau ca Israelul este la fel de ilegitim ca stat evreu precum statele islamice Arabia Saudita, Iranul sau Pakistanul. Primul este un sofism. O natiune exista in masura in care se afirma ca atare. Altfel, ideea de natiune americana, italiana sau paraguayana nu poate fi justificata. Al doilea este, din nou, o n