Succesul celor opt state din centrul si estul continentului, care s-au alaturat Uniunii Europene in 2004, reprezinta, probabil, cel mai incurajator progres inregistrat de o Europa ce pare adesea in deriva. Ritmul cresterii economice in aceste tari este sensibil mai mare decat cel al primelor state membre UE (in 2004, acesta a fost de 6%, fata de numai 2% pentru cele din urma). Intr-un fel sau altul, ele si-au dovedit devotamentul pentru idealul european atata timp cat identitatea nationala nu le-a fost periclitata. Tarile care s-au aflat sub ocupatie vor fi intotdeauna circumspecte in privinta proiectelor internationale, mai ales pentru ca au avut foarte mult de suferit de pe urma includerii abuzive in sfera de influenta sovietica.

In majoritatea tarilor, fondurile UE sunt folosite pentru imbunatatirea infrastructurii, dar, din pacate, acest lucru nu se intampla si in Romania. Initial, “batrana Europa” si-a manifestat ingrijorarea, de altfel nefondata, fata de rezultatul procesului de extindere catre Est, asteptarile in acest sens fiind reduse. Au existat temeri legate de aparitia fenomenului de “dumping social”, cu muncitori polonezi invadand piata fortei de munca din Franta si Germania. Pentru a evita acest potential pericol, guvernele au impus imediat o serie de restrictii (pe care Elvetia, nefacand parte din Uniune, le-a desfiintat printr-un referendum luna trecuta). Cu toate acestea, in Marea Britanie temerile nu au cunoscut aceeasi amploare si, ca urmare, peste 130.000 de cetateni ai noilor state membre din Estul Europei au ajuns pe teritoriul britanic incepand cu luna mai a anului 2004, contribuind la mentinerea unui ritm destul de ridicat de crestere economica.

In Europa Occidentala, stereotipiile legate de noile state membre au disparut destul de greu. Pana de curand, se presupunea ca vor fi necesari 50 de ani pentru ca democratiile lor sa