Dezbaterile preelectorale si rezultatele alegerilor parlamentare din Germania au ilustrat necesitatea si dificultatile reformarii economice de la “etatism” spre “liberalism”. In urma dezbaterilor intense, electoratul a inteles ca restructurarile sunt absolut necesare pentru adaptarea economiei la realitatile necrutatoare ale globalizarii. In acelasi timp, publicul ramane impartit in fata adoptarii unui program de austeritate.

Candidatii principali s-au referit insistent la necesitatea adoptarii reformelor economice necesare pentru revitalizarea economiei. Alegatorii au inteles ca numai o crestere economica robusta poate genera suficiente resurse pentru mentinerea unui nivel de trai ridicat. Obisnuita cu generozitatea excesiva a statului “socialist”, populatia inca nu pare dispusa sa renunte voluntar la beneficii si sa voteze cu convingere pentru un program de austeritate.

In ultima decada, Germania a avut o perioada de stagnare economica dezolanta. Rata anuala a cresterii economice, in jur de 1%, a fost derizorie in comparatie cu cea a Statelor Unite (3%) sau a Chinei (9%). Germania nu a reusit sa reduca somajul sub 10% din forta de munca. Numarul neangajatilor a ajuns la un nivel atat de ridicat, incat “sustinerea” lor reprezinta o povara sociala grea. Din cauza natalitatii scazute, tara are din ce in ce mai multi pensionari si varstnici, care, la randul lor, depind in mare masura de venituri de la stat.

Conform asteptarilor, cancelarul social-democrat Gerhard Schroeder nu a reusit sa obtina un nou mandat. Dar nici contracandidata principala, crestin-democrata Angela Merkel, nu a obtinut suficiente voturi ca sa-si asigure functia de cancelar si sa conduca un guvern dominat de conservatori. Exprimandu-si o oarecare neincredere in ambele partide traditionale, electoratul german le-a acordat un procentaj de voturi mai mic decat oricand in ulti