Scriitorul brazilian Paulo Coelho, cel mai citit autor in Romania, a vizitat duminica redactia EVZ, inainte de a pleca intr-o calatorie privata prin Transilvania, unde va incerca sa se documenteze in legatura cu un proiect care s-ar putea materializa intr-un film. Intr-un interviu acordat redactorilor EVZ, Coelho a vorbit, intre altele, despre literatura, jurnalism si divinitate.
EVZ: Cat de mult din biografia dv. se regaseste in cartile pe care le scrieti?
Paulo Coelho: Cand imi scriu cartile, ma scriu pe mine. Pun in cartile mele tot ce am mai bun in mine. Cand scriu, ma gandesc la singura persoana pe care o stiu bine, si aceea sunt eu. Imi scriu mie insumi, dar scriu pentru cititori, in acelasi timp. Noi suntem „razboinicii luminii". Nu trebuie sa pierdem sansa dialogului, nu conteaza ca suntem aici, in SUA sau in Franta. Exista o legatura stransa intre noi toti.
Care e diferenta dintre a scrie o carte si a scrie un articol de ziar? Cum scrieti tabletele din „O Globo", publicate si in EVZ?
E mult mai dificil sa scrii un articol pentru ziar, trebuie sa fii obiectiv si echidistant. La ziar exista o disciplina, un termen limita. Jurnalismul este important, pentru ca este vital sa stii ce se intampla in jurul tau. Voi scrie un articol despre Romania, in urma acestei vizite, care, bineinteles, va fi publicat in „Evenimentul zilei".
Va impuneti un termen limita si cand incepeti sa scrieti o carte?
Nu sunt fortat de nimeni ca sa scriu. Nu am niciun contract care sa ma oblige in vreun fel. Nu e usor sa-ti scrii sufletul! Insa eu insumi imi impun termene limita. Visul meu a fost sa devin un scriitor.
Nu scriu pentru bani sau pentru succes, ci pentru ca ma simt provocat sa scriu. Fiecare carte care asteapta sa fie scrisa este intotdeauna deja scrisa in mintea mea.
Exista un proiect de film pentru „Alchimis