In loc sa vedem dobanzile la credite scazand, asistam in schimb la reducerea celor cu care sunt remunerate depozitele.
Avand in vedere ca dobanzile la un an fluctueaza intre 4,5 si 8%, rar ele depasind ultimul nivel, iar atunci cu un grad de risc ceva mai crescut, avand in vedere bancile care le ofera, putem spune ca cei care inca isi mai pastreaza economiile in lei se afla la limita unei bonificatii peste nivelul inflatiei. Iar cum unii analisti indica o crestere a preturilor la nivel anual de 9 – 9,2%, putem spune ca dobanzile sunt chiar real negative, economisirea devenind doar o protectie in fata infractorilor.
Nici pentru 2006 previziunile privind inflatia nu sunt prea optimiste, aceasta putand urca la 7 – 7,7% fata de indicatorii anuntati de Guvern, de 5%.
Comparativ cu sfarsitul lui decembrie trecut, cand dobanzile anuale erau cuprinse, in general, intre 12 si 14%, situatia devine dramatica pentru posesorii de lei, avand in vedere ca statul retine un impozit de 10%, care va deveni 16% de anul viitor.
Am putea asista la un exod al economiilor in consum, care ar avea drept efect generarea unui efect inflationist, fie in cumpararea de valuta, ceea ce ar declansa un proces de depreciere a leului.
La randul lor, bancile nu vor sa scada dobanzile, chiar daca BNR atrage depozite over-night cu randamente de 1%/an, cu scopul declarat de a descuraja intrarile de capital speculativ, fata de dobanzile de 16 – 17%/an cu care atragea depozitele pe termen de trei luni.
Politica BNR are in vedere riscurile la care putea fi supusa piata valutara, avand in vedere ca Romania a intrat in atentia marilor fonduri cu capital speculativ. Iar iesirile bruste ale "banilor fierbinti" ar putea crea probleme mai mari decat intrarile, in special pentru populatie, care este expusa prin avantul mare luat de creditul in valuta.
Excedentul de lei din
