Raul are 15 ani. De acasa, din Lupeni, a plecat acum vreo patru luni. „Nu se terminase scoala. Era intr-o dimineata, m-am luat in gura cu frate-meu si, la nervi, l-am injurat pe tata. Cind m-am simtit tras de urechi, mi-am dat seama ca a auzit. Doar o palma mi-a tras, si intr-o juma' de ora am fost in tren“. Cu o tentativa esuata in urma cu un an, Raul s-a considerat suficient de experimentat sa ia singur viata in piept. „M-am dus la mare, la Mamaia. Aveam niste bani strinsi, o suta si ceva de mii, pentru bicicleta. I-am terminat rapid. O vreme am stat cu unu' si cu altu', da' trebuia sa fac ceva sa maninc. M-am apucat sa vind porumb“. La sfirsitul sezonului, acum vreo luna, Raul a plecat de pe litoral cu buzunarele pline: doua milioane de lei. S-a urcat in tren si a plecat incotro a vazut cu ochii. Acasa, la Lupeni, inca nu avea de gind sa se intoarca. Ii lipsea curajul sa dea ochii cu taica-sau. „Am coborit in Craiova. Banii ii terminasem pe drum. In gara m-a vazut unu', Florin, aurolac pe strazi. Ne-am imprietenit. M-a luat cu el in Brazda, statea intr-o masina abandonata“. Experienta strazii nu a durat, insa. Din fericire, a doua zi l-a luat duba. „Politistii m-au adus aici, la centru“, spune Raul, jucindu-se cu creionul pe hirtia data de doamna psiholog. Ii place sa deseneze. In desele sedinte pe care le-a avut la centru cu asistentii, acestia i-au descoperit, intre multe altele, talentul de pictor si l-au incurajat. Acum, de cite ori are o clipa libera, Raul deseneaza. „Mi-e dor de mama“ Multumita asistentei Anca Balan, Raul l-a vazut acum patru zile pe tatal sau. La adresa facuta de centru familiei, barbatul a venit sa-si vada feciorul plecat in lume. „Nu am stiut nimic. Cind mi-au spus ca e jos, m-a luat tremuratul. Mi-era frica... Am inceput sa pling cum l-am vazut. Si el la fel. I-am cerut iertare. Mi-a promis ca vine si saptamina viitoare la mine, si de ci