Deasupra, razboi civil. Dedesubt, diamante. La mijloc, Liberia si un Porsche Boxter. La volan, George Weah, omul care vrea sa conduca si restul. Lucru mare, alegerile din Liberia! De asemenea, naiv, pitoresc, feroce si primar. Trei milioane de oameni au scapat, mai mult sau mai putin întregi, dintr-un macel de 14 ani. Nimeni n-ar trebui sa conteze pe sase milioane de maini si picioare, la trei milioane de oameni. Amputarile s-au tinut lant. Masacre vesele si cu spor, ca de la var tribal la var tribal. Un picior mai putin, o mana dusa acasa, trofeu - sa nu fie cu suparare si cu prea multe analize umanitare, dar asta e obiceiul prin partea locului. Vitrine în sufragerii nu prea sunt si nici case nu prea sunt. De aici, dezamagirea colectionarilor de trofee. Mainile si picioarele taiate sfarsesc pe margini de drum.
President Weah?
Altfel, lumea liberiana e neasteptat de vioaie si anglofona. In 1847, teritoriul s-a umplut ochi de sclavi americani eliberati si repatriati. Statul sau ceva similar s-a declarat suveran si independent. Lucrurile au mers de minune, mai ales din 1936, cand sclavia a fost abolita din nou. De data asta, sclavia practicata, acasa, de sclavii eliberati în America. Apoi a venit razboiul si japonezii au ocupat plantatiile indochineze de cauciuc. Anglo-americanii au mutat productia în Liberia. Odata cu cauciucul, au început sa curga si banii. Prin anii 70, Liberia era raiul pe pamant african. Industrie, comert, bani cam cat trebuie sa importi frigidere si scutere, drumuri noi, telefoane, spitale, un cazinou, ba nu! tot mai multe cazinouri, buna pace si întelegere. Apoi, de prin 1980 pana în 2003, cu ceva pauze de furt guvernamental: razboi civil. Praful, pulberea si membrele în sant. De ce si-o fi dorind George Weah sa devina presedinte?
Mamifer Oppong
In 1995, Weah a fost declarat cel mai bun fotbalist al lumii. Nu pentru ca
