Pe axa Bucuresti-Washington circula cam aceleasi idei despre coruptie si justitie. "Capitalismul de cumetrie", slogan marca Iliescu, si-a gasit parca traducatori in Statele Unite. "Culture of corruption" a ajuns, cu un an inainte de alegerile pentru Congres, sloganul preferat al democratilor, un fel de semeni mai civilizati ai pesedistilor. Cazul DeLay le-a venit manusa. Cu niscaiva idei i-a ajutat insusi George W. Bush, cel mai inrait republican al planetei. Cu mult tupeu, presedintele american si-a nominalizat unul dintre consilieri pentru un post de judecator la Curtea Suprema. Harriet Miers ar fi, deci, un fel de Nicolae Popa, fost consilier la Cotroceniul iliescian, acum seful Curtii Supreme. Democratii n-au observat uimitoarele asemanari cu sistemul politic romanesc, dar au prins ideea, acuzandu-l pe Bush de "cronyism". Cum ar veni, de clientelism. Stop! Furat de retorica politica, poti ajunge la concluzii bizare. Ca de exemplu ca America ar fi un fel de Romanie bine cosmetizata, dar la fel de putreda pe sub farduri. Oare? Va invit sa priviti in mici detalii cazurile Miers si DeLay, marite printr-o lupa romaneasca. Mai intai, o scurta recapitulare. Scandalul DeLay a izbucnit saptamana trecuta si inca tine capul de afis al presei americane. Acuzat ca ar fi incasat ilegal fonduri in timpul campaniei electorale din 2002 si, mai nou, de spalare de bani, Thomas DeLay a demisionat a doua zi din pozitia de lider al republicanilor. Mormaind, dar a facut-o. Nici n-avea de ales. Regula de partid spune ca, odata pus oficial sub acuzare (faimosul "indictment"), cel vizat trebuie sa renunte la functii. In Romania, lucrurile stau parca putin altfel. Mai intai, nici un partid n-are, din cate stiu, "tampita regula" ca orice acuzat oficial sa demisioneze. Doi: rareori se gaseste vreun procuror care sa se atinga de oamenii puterii. Trei: daca minunea se petrece totusi, proces