În fiecare an, datoritã mutaţiilor frecvente pe care virusul gripal uman le înregistreazã, o altã tulpinã este în circulaţie. De aceea, vaccinarea este eficientã numai un an, atâta timp cât tulpina izolatã circulã în comunitãţi. Aceastã tulpinã provoacã gripa umanã, care este o boalã infecţioasã gravã, determinatã de virusurile gripale A şi B. Gripa se transmite, de obicei, prin picãturi propagate în timpul strãnutului sau tusei. În multe cazuri, bacteriile pot prolifera apoi în membranã mucoasã afectatã, provocând infecţii secundare, cum ar fi sinuzita, faringita, otita şi bronşita.

Campania anualã de vaccinare împotriva virusului gripal uman are rolul de a limita rãspândirea bolii şi frecventã îmbolnãvirilor în rândul populaţiei. Strategiile de prevenire a gripei se axeazã pe vaccinarea grupurilor de persoane vulnerabile. Unele studii aratã cã vaccinurile împotriva gripei conferã o protecţie de 30-90%.

Gripa aviarã este gripa din rândul pãsãrilor, o boalã contagioasã a pãsãrilor domestice şi sãlbatice provocatã de un virus de tip A al gripei. Boala se transmite rapid în efectivele de pãsãri, iar omul poate lua boala prin contactul direct cu animalele bolnave şi secreţiile acestora.

Coabitarea virusurilor gripale umane cu cele aviare, în grupe de populaţie care intrã în contact cu efectivele de pãsãri, poate duce la o mutaţie viralã, în urma cãreia rezultã un virus hibrid, total nou, faţã de care populaţia nu are imunitate. Numai dupã izolarea acestei noi tulpini, se pot dezvolta, în termen de aproximativ trei luni, vaccinuri specifice, care protejeazã împotriva acestei tulpini. Pânã în momentul în care vaccinurile specifice sunt disponibile, singura modalitate de a proteja populaţia sunt medicamentele antivirale, al cãror mecanism de acţiune este diferit faţã de vaccinuri, pŢin faptul cã acţioneazã direct asupra virusului, inhibând înmulţirea