“Manifestari dusmanoase”

Cum se vede viata noastra daca o privim dinspre dosarele de Securitate? Cand si cum, in ce scopuri a fost utilizata povestirea partiala sau extinsa a vietii si cine o povestea sau mai precis o interpreta? Nu “beneficia” de acest interes decat o anume parte a populatiei, cei identificabili la un moment dat sub una sau alta sau sub mai multe din categoriile etichetate drept dusmani de clasa, exploatatori, chiaburi, sabotori, instigatori, agitatori, certati cu regimul, elemente dubioase, participanti la razmerite, dezordini, actiuni sau manifestari dusmanoase. Astfel de manifestari puteau fi fata de oranduirea sociala, fata de regim sau chiar fata de realitatile din tara noastra, cum e mentionat in ianuarie 1989 in dosarul de urmarire care mi-a fost intocmit si in care am putut citi, pe langa fragmente din scrisorile primite, biografia condensata a diversilor prieteni cu care am corespondat in acea perioada, “filati” si ei pentru a se vedea daca sunt sau nu incadrabili in una sau alta dintre aceste categorii(1).

In diverse rapoarte, liste, informari sau denunturi din anii ’50-‘60 (anii de care m-am ocupat intr-o documentare facuta in 2003-2004 la CNSAS asupra deportarilor si colectivizarii, aflata la baza acestor randuri(2)) cei care s-au dovedit a avea manifestari dusmanoase sunt toti cei intrati in vizor pentru a fi, dupa caz, urmariti, dislocati, deportati, arestati, condamnati, recrutati sau doar verificati. Se intelege ca, in aceste conditii, logica in care naratiunile biografice sunt relatate in dosarele de Securitate, fragmentar sau mai pe larg, e chiar aceea de a furniza argumente pentru identificarile in cauza, constituindu-se deci intr-un fel de povestiri fondatoare ale statutului de vinovat si, implicit, de victima. O lista a pacatelor care te pot transforma peste noapte dintr-un om obisnuit intr-unul culpabil e greu