Ministrul Educaţiei şi Cercetãrii, Mircea Miclea, a demisionat ieri din funcţie, nemulţumit de cota din PIB ce urmeazã sã fie alocatã învãţãmântului. Deşi simbolic, este cel mai puternic semnal de alarmã privind subfinanţarea sistemului. Pânã acum, protestele sindicatelor care erau nemulţumite de banii alocaţi învãţãmântului se stingeau în birourile Palatului Victoria, cãci liderii federaţiilor naţionale manipulau masele în funcţie de interesele politice ale celor cãrora le cereau, de formã, condiţii mai bune pentru dascãli şi elevi. Ieri, tocmai minsitrul a devenit cel mai radical sindicalist, şi dupã ce a reuşit sã-şi câştige încredere prin proiectele reformatoare, stârneşte regrete în sistem în cazul plecãrii sale. Aşa cum a promis în întâlnirile cu partenerii sociali, Miclea a dorit mãcar cinci procente din PIB pentru învãţãmânt în 2006. Fiindcã în proiectul de Buget adoptat luni de Guvern cuantumul era mai mic, a demisionat. Dacã gestul sãu va duce la o creştere a finanţãrii educaţiei, rãmâne de vãzut, însã cu siguranţã ceilalţi politicieni sunt acum mai receptivi la necesitatea de a acorda învãţãmântului sprijinul cuvenit.

În vederea susţinerii platformei de revendicãri, federaţiile reprezentative organizeazã chiar astãzi acţiuni de protest ce debuteazã cu pichetarea sediilor administraţiei publice locale. Paradoxal, nu se va mai cere demisia ministrului, ci se va încerca susţinerea lui Miclea pentru a obţine mãcar cele cinci procente pentru învãţãmânt. "Este primul ministru care ne respectã în 15 ani şi renunţã la o funcţie din cauza fondurilor insuficiente", cosiderã preşedintele Spiru Haret Mureş, Ioan Sãcãrea. "Suntem realişti cã 6%, cât cerem noi, este greu de acordat, dar situaţia din învãţãmâmt s-ar îmbunãtãţi şi cu 5%", completeazã preşedintele SIP Mureş, Cornel Crucean. "Nu cred cã demisia va aduce mai mulţi bani pentru învãţãmânt, însã e ne