Premierele cinematografice din ultimele 2-3 saptamani se pot imparti in: doua filme romanesti, un film rusesc si multe filme americane.
Intr-o perioada agonizanta ce dureaza de foarte mult timp in cinematografia romana, mai apar, cand si cand, oaze de calitate. Moartea Domnului Lazarescu, de Cristi Puiu, si Marele jaf comunist, de Alexandru Solomon, sunt cele doua tuburi de oxigen din atmosfera irespirabila a mediocritatii generalizate din filmul romanesc.
Marele jaf comunist fusese deja prezentat la Cluj in iunie 2004 si de atunci a participat la numeroase festivaluri internationale, unde a si obtinut mai multe premii. E o noutate faptul ca un documentar romanesc a fost distribuit in sali, chiar de un distribuitor (Independenta Film). E, de fapt, al doilea documentar romanesc intrat in circuitul cinematografic - mai fusese Asta e, al lui Thomas Ciulei, anul trecut, dar acela era distribuit de regizorul insusi, prin casa lui de productie. Marele jaf comunist intra in sistem dupa toate regulile jocului, ceea ce e un fapt foarte imbucurator. In primul rand, subiectul e extrem de incitant la Marele jaf comunist: e vorba despre un jaf la Banca Nationala a Romaniei in anii 1950, in plin regim dictatorial, cand oamenilor le era frica sa deschida gura, daramite sa aiba cineva curajul sa fure de la banca in cel mai pur mod american! Povestea e incredibila, iar regizorul stie foarte bine sa extraga maximum din fantasticul situatiei. Pe alocuri frizeaza grotescul, alteori hilarul, alteori ai impresia ca privesti un SF. E realizat intr-un mod destul de clasic - imagini de arhiva si comentarii din off, alternate cu interviuri luate anchetatorilor care mai traiesc, in zilele noastre. Imaginea (Constantin Chelba) e, ca de obicei in filmele lui Alexandru Solomon (el insusi semnatar al imaginii la mai multe filme), foarte buna - el face parte din acea categorie de
