Nu vreau sa plictisesc cititorul, in aceste articole, cu nemultumiri personale. Asa ca imi inghit relatarea nenumaratelor umilinte pe care le-am suferit, in ultimii cincisprezece ani, la traversarea frontierelor catre Europa si prin Europa. La cate cozi am stat, cat am alergat dupa cazier, apostile si supralegalizari de acte pentru vize, cum am fost oprit si controlat ca un infractor cand treceam dintr-o tara in alta numai pentru ca aveam pasaport romanesc... Pare-se ca doar intr-o bucata de hartie (chiar daca pe ea scrie "Declaratia drepturilor omului") orice om are dreptul sa calatoreasca liber si sa se aseze liber unde doreste. In realitate, sovinismul este inca prezent in aceasta lume impovarata de istorie, iar noi, una dintre cele mai incarcate cu clisee negative natiuni din lume, il simtim teribil pe propria piele. Stiu, multi romani au jefuit si-au cersit in Europa, au dormit sub poduri si-au lucrat la negru. Dar, daca lumea democratica ar trebui sa ne invete macar un lucru, acesta ar fi ca nu exista vina colectiva. Eu nu merg in lume nici ca sa fur, nici ca sa cersesc. De ce sa sufar umilinte si sa fiu suspectat?
De ce e nevoie ca, la iesirea din tara, romanii sa "dovedeasca" faptul ca au din ce trai in strainatate, desi vizele au fost desfiintate si circulatia libera le-a fost garantata? Ce cetatean american, belgian sau austriac trebuie sa faca aceasta dovada? Cine are dreptul moral sa mi se uite in portofel ca sa vada daca am din ce trai? Oameni buni, la acest lucru nu se poate aduce nici o justificare. E un fapt profund umilitor, ca si cand ti s-ar cere sa te dezbraci in pielea goala cand treci frontiera. Daca ne-am cunoaste drepturile, ar trebui sa protestam ca indivizi si ca natiune. Mai mult: de ce trebuie sa arat ca am bilet de intoarcere? Cui ii pasa cat am eu de gand sa raman in lume ca turist? Sunt un paria? Sunt un caine raios? Se pare ca as
