Banatul a dat culturii române de azi un mare număr de teoreticieni: Mihail Şora (N. 1916, Ianova, lângă Timişoara), Mariana Şora (N. 1917, Timişoara), Virgil Nemoianu (N. 1940, Bucureşti, cu părinţi, bunici din Banat), Mircea Martin (N. 1940, Reşiţa) Mihai I. Spăriosu (N. 1944, Deva) şi părea firesc ca după Realism şi devenire poetică în literatura franceză (1974), Negru şi alb. De la simbolul romantic la textul modern (1979), Mari corespondenţe (1981), Eseuri critice (1983) Livius Ciocârlie să continue tradiţia acestei zone de contact etnic - de deschidere către Europa şi către lume. Să abandoneze regimul teluric al literaţilor locali spre a se înălţa în universul pur al ideilor modernităţii/modernizării. Teoreticianul, criticul şi savantul şi-a întrerupt prin surprindere cariera, trecând, se părea temporar, în tabăra prozatorilor. Este important să observăm momentul în care Livius Ciocârlie, unul dintre cele mai convingătoare nume ale semioticii româneşti în anii şaizeci/şaptezeci, se reciclează; când începe să se gândească (şi) la altă disciplină/scriitură care să nu trădeze specializările anterioare, ci să le dea o semnificaţie sporită. Momentul este legat de prezenţa lui Sorin Titel la Timişoara şi, mai ales, de dinamismul reformator al acestuia. Este relevantă apropierea, fiindcă - aşa cum arată în numeroasele confesiuni/jurnale - Livius Ciocârlie se apropie greu de confraţi, după dificultăţi care par insurmontabile. Inadecvat acestei lumi a relaţiilor facile, rapide, îşi trăieşte cu intensitate interiorizarea. Analiza operei lui Sorin Titel începe de la un proces de identificare:

"De ce satul lui Sorin Titel nu este satul bănăţean reconstituit, ci o ţară imaginară cu margini mult mai largi decât ale locurilor de unde a pornit scriitorul, nu e uşor de explicat, însă uşor de intuit. Avem fiecare, din vise, din amintiri, fragmentele unei lumi ca