De 150 de ani nimeni n-a mai donat un ac de seringa! Toate marile dureri ale vechilor boieri cu dare de mina ai timpurilor de mult apuse se regasesc in daniile facute in memoria vreunui membru din familiile lor. Aproape ca nu exista familie mare de boieri din Oltenia care sa nu fi daruit ceva comunitatii din care faceau parte, fie dupa o mare jale, fie dupa o mare bucurie. Donatiile lor au dainuit in timp, chiar daca putini sint aceia care-si mai amintesc de cei care le-au facut. Noii boieri ai zilelor noastre, prea grabiti sa-si toarne betoanele ce le adapostesc acareturile strinse in graba si ferite de ochii pofticiosilor dupa garduri-buncare, nu se gindesc inca la posteritatea care le-ar fi recunoscatoare. Peste doua, trei generatii cind se va usca si va cadea noroiul de pe opincile celor de acum, lumea se va potoli, averile strinse in graba se vor risipi si vor ramine cei cu frica lui Dumnezeu si cu grija celor nevoiasi care nu au fost acolo cind s-a impartit norocul. Spitalul orasului Filiasi va sarbatori anul viitor 150 de ani de la infiintare. Are o capacitate de 162 de paturi si 164 de angajati, dintre care 20 de medici care asigura doua linii de garda. Cladirile care adapostesc Sectia de interne si Dispensarul TBC au fost gindite ca locuinte pentru medici si au fost construite de boierul Filisanu in 1880. Sase ani mai tirziu au fost donate prin testament orasului pentru spital. Testamentul contine si rugamintea sotilor Filisanu, Dimitrie si Smaranda, de a face aici si o sectie de „oftalmie“, pentru ca unicul fiu al celor doi a suferit de o boala care care l-a lasat pe intuneric si care, pina la urma, i-a adus si moartea. Din pacate, aceasta dorinta nu a putut fi respectata pentru ca, dupa cum spunea un cadru medical, „dintre medicii oftalmologi care au trecut pe aici nici unul nu a vrut sa ramina“. Boierul a mai construit si cladirea actualului azil de batri