Traian Basescu masoara un metru saptezeci si cinci inaltime si, pe data de 20 decembrie 2004, in prima zi a mandatului sau de presedinte, nu cred ca atirna mai mult de 78 de kilograme. Gravitatia se lupta pe atunci doar cu un matelot uscat si atos, compus din nervi, tendoane si tigari, pe care nu ti-l inchipuiai intinzind mina spre o farfurie decit pentru a scruma in ea.
Ani in sir de altfel, constitutia lui Basescu a imitat un ogar cu burta supta, costeliv, crescut in dispretul grasimii, antrenat sa slabeasca si sa nu accepte ca hrana decit ceva de baut. Din anatomia asta ascetica a tisnit insa credibilitatea discursului sau, miriitul de buna calitate si latratul inteligent impotriva curentului.
In contrast cu gusile prospere ale adversarilor si in deplin acord cu bunul-simt popular, subtirimea vorbitorului dadea o anume greutate vorbelor.
Spun dadea, fiindca acum citeva saptamini am privit la televizor un Traian cu falci. Presedintele s-a rotunjit la fata incet-incet si doar o lunga absenta din fata micului ecran mi-a permis sa remarc schimbarea de gabarit. Burta i-am descoperit-o cinci minute mai tirziu, la o filmare de teren, in tinuta lejera, cu sinistrati.
Locul abdominal unde, cu opt luni in urma, tricoul flutura ca o vela scuturata de briza era ocupat acum de o movilita sigura pe ea si greu de ascuns.
M-am intrebat atunci daca cele doua-trei kile in plus care-l rotunjesc pe presedinte la proportiile unui domn bine nu pun in pericol tara. Daca nu cumva compromisul cu grasimea, intelegerile facute cu traiul bun ii ameninta claritatea proiectelor si ii molesesc cheful de bataie.
M-am intrebat si ma intreb daca nu va cadea, si el, victima curei de ingrasare specifice functiilor mari, acea obezitate politica de mare trecere la romani, care subtiaza pina la deces platformele electorale.
@N