Fiecare minunăţie pe care natura a zămislit-o, poartă obligatoriu un nume. Noi, oamenii, identificăm speciile prin rostirea simplă a unui cuvânt definitoriu: balene, lei, antilope, gândaci, râme, fluturi, copaci, iarbă, ciocârlii şi ciocănitori, delfini şi vulturi, capre de munte şi toate celelalte care ni se dezvăluie apoi în faţa ochilor sau în imaginaţie, în toată splendoarea lor.
Dar atunci când e vorba din nou despre noi, veşnic în căutare de nou, veşnic nemulţumiţi, expresia "uite-l pe om" nu e de ajuns. {i am inventat nume: bărbatului i-am spus Adam şi femeii Eva. Nu a fost de ajuns doar atât şi din cei doi părinţi cu nume, sunt acum peste mii de ani, milioane de nume care se dau pentru a defini o persoană. {i cuvântul "defini" este exact ales, deoarece fiecare nume are o semnificaţie a lui proprie. Adam, cuvânt de provenienţă ebraică, înseamnă pământ, ţărâna din care a fost făcut. Iar Eva, tot de provenienţă ebraică, după unii cercetători lingvişti ar putea însemna tentaţia, şarpele biblic însuşi. Dar mai înseamnă şi prima dintr-un lung şir.
De la A la Z
Când naştem un copil şi îl înzestrăm cu un nume, îi punem practic o pecete pe care o va purta toată viaţa. Pentru că un nume care sună bine în urechea noastră de proaspeţi părinţi, nu are neapărat şi o semnificaţie la fel de glorioasă. Sau poate suntem oameni modeşti şi dorim un nume la fel de modest, dar greşim şi alegem un nume princiar.
Despre nume şi persoanele care le poartă, vom vorbi acum. Numele lui Ciprian Minodor Dobre, prefectul nostru drag, este unul complicat. Ciprian are sursa latină, însemnând "omul din Cipru", Minodor, cuvânt compus din grecescul Minos, insula legendară, şi Doru, cuvânt exclusiv românesc semnificând dorul. Iar Dobre vine din slavă şi înseamnă noroc. Am putea traduce Omului din Cipru îi e dor de insula Minos, norocosul.
Rămânem în zonă pe
