Folosita prima data in 1865 de Clausius in explicarea dinamicii proceselor termice, inchisa un deceniu mai tirziu de Boltzmann intr-o concisa formula matematica, ce-i tine loc de epitaf pe piatra funerara a cimitirului central din Viena, redefinita de Shannon in 1948 ca masura generala a incertitudinii, in a sa terorie matematica a comunicarii, entropia este legea cu care sintem osinditi sa ne

luptam, in ciuda faptului ca, datorita celor trei minti geniale, azi stim: victoria ei este inexorabila. Parabola lui Sisif este povestea scrisa literar a acestei notiuni.

De ea ne aducem aminte doar cind un urias val maritim distruge viata citorva sute de mii de oameni, un cutremur de 7,6 grade pe scara Richter face intr-o zi cam tot atitea victime cit un razboi local si arunca sub cerul liber 2 milioane de oameni, cind un oras cum a fost cazul Kobe este trimis in ruine in doar citeva minute, cind un vulcan arunca suficienta cenusa in ceruri ca sa acopere soarele Australiei pentru citeva zile.

Sedentarismul comunitatilor umane ne-a modelat gindirea inertial. Evenimentele cu capacitatea de a ne distruge complet viata sint percepute doar ca exceptii, cind, in realitate, ele sint regula. Originea lor se afla deopotriva in afara noastra, in fortele uriase care domina viata planetei, si in activitatile pe care specia Homo Sapiens le-a dezvoltat la scara globala.

Daca administrarea vietii publice, adica a comunitatilor umane, are vreun sens, atunci, din aceasta perspectiva, ea ar trebui sa fie dedicata, in primul rind, pregatirii si organizarii supravietuirii in cazul unor asemenea evenimente. In realitate, acesta este ultimul dintre lucrurile pe care le facem.

Ce importanta are daca viitorul cutremur care va confrunta populatia si infrastructura Romaniei il va gasi la sefia Parlamentului pe domnul X sau pe domnul Z? Niciuna! Cite truse d