Cind a aparut fotografia, pictura s-a declarat invinsa in lupta cu reprezentarea realitatii. Au existat momente de slabiciune, in care artistii au incercat prin mijloacele expresive traditionale sa redefineasca estetic rolul reprezentarii artistice. Intr-atit de mare a fost impactul fotografiei incit a mutat celelalte mijloace de reprezentare artistica intr-o zona a indepartarii de realitate si a apropierii fata de abstract.
Pe parcursul unui intreg secol, fotografia a fost folosita ca etalon de referinta pentru mijloacele de expresie artistica. Curente si stiluri s-au definit astfel. Desi se evita o concurenta, lupta a fost doar aminata, pina cind a fost posibila intoarcerea picturalitatii in fata realitatii fotografice. Suprarealismul si mai apoi hyper-realismul au deschis dialogul cu fotografia. Primul in forme mai mult metaforice, al doilea in aspecte tehnice.
Iata cum artistii plastici si-au dorit in permanenta recuperarea reprezentarii realitatii furate de fotografie.
David Istvan este unul dintre artistii care se intrec cu fotografia, in reprezentarea picturala a realitatii. Alege pentru acest lucru portrete pe care le supradimensioneaza. Scara uriasa a acestora le face neincapatoare pentru o fotografie. Gesturile, expresiile si mimicile exagerate confera acestor portrete naturalete. Close-up-urile pe figura, pe o licarire de reflex, depasesc puterea de surprindere a unei fotografii. Scorul picturii in fata fotografiei este imbatabil.
Titlul expozitiei Looking for someone to hate lasa loc de intriga. Seamana cu un anunt de mica publicitate.
Oamenii obisnuiti cauta un job, o masina, o chirie, o colectie de timbre.
Ce cauta David Istvan?
Pe cineva pe care sa-l poata uri. E usor sau greu sa nu gasesti pe cineva? Se pare ca pentru artist este greu. Se poate insa ca intelesul sa fie altul. Un tintar isi a
