Ei merg prea departe cu ocuparea terenurilor. "Isi vor face un deserviciu pe termen lung", spune arhitectul-sef al Bucurestiului Adrian Bold.

Rep: Ce consecinte are presiunea developerilor imobiliari asupra indicatorilor urbanistici?

Un indicator urbanistic important este coeficientul de utilizare al terenului (CUT) care reprezinta raportul dintre aria desfasurata a cladirii si suprafata lotului pe care se afla aceasta. In Bucuresti 3 este un CUT considerat decent, adica a construi de 3 ori aria terenului. Ma refer la constructii din zona centrala, la cladiri de birouri.

Depasirea CUT reprezinta o marire a intensitatii de utilizare a terenului. Mai multi utilizatori inseamna mai multe masini pe care trebuie sa le parcam si pe care le aducem pe strazile Capitalei, in parcajele presupus a fi realizate in interiorul incintei, de obicei la subsol.

Mai exista si indicatorul POT - procentul de ocupare al terenului - care reprezinta raportul dintre amprenta cladirii (proiectia pe sol) si suprafata parcelei pe care ea se situeaza. In zonele rezidentiale POT este de pana la 50%. In centrul orasului ajunge pana la 100%. A doua observatie se refera la "zoning", zonarea.

Ea poate fi foarte stricta, ca la britanici, care nu permit ridicarea de imobile comerciale in zonele rezidentiale. Analizand cartiere ca Primaverii, Aviatorilor sau Cotroceni observam ca, in ultimii 10-15 ani, ele au fost agresate de cladiri care nu respecta indicatorul zonei respective.

Rep: Cum veti jongla cu cei doi indicatori ca sa avem un zoning apropiat marilor orase europene?

In urbanism lucrurile sunt corelative. Cu cat constructia este mai inalta, cu atat POT se micsoreaza. CUT este insa mai lent variabil. Constructiile joase pot avea densitati mai mari de acoperire a terenului, iar cele mai inalte ar trebui mai rasfirate