La inceputul lui octombrie incepe sezonul premiilor Nobel. In Romania s-a vorbit mult despre acest subiect, mai intotdeauna insa in contextul premiului pentru literatura. Exista oarecum sentimentul ca doar acesta ar fi accesibil, astazi cel putin. Este adevarat ca in stiintele „tari“, premiile sint date de cele mai multe ori unor cercetatori care lucreaza sau au lucrat in mari universitati sau laboratoare de cercetari foarte bine dotate din punct de vedere tehnic. Anul acesta, de exemplu, Premiul Nobel in fizica, anuntat astazi chiar, a fost decernat unui fost profesor de la Harvard, unui alt cercetator american care a lucrat la un mare laborator national in Colorado si apoi la Institutul National de Standarde si Tehnologie si unui german de la Universitatea din München.

Pina la publicarea acestui articol – de asta data o adevarata „intersectie“! – se vor mai acorda citeva premii: miine, cel pentru chimie, la sfirsitul saptaminii, la Oslo, cel pentru pace, luni 10 octombrie, cel pentru stiintele economice. Poate undeva in acest interval de timp, si cel mult asteptat, pentru literatura; data acordarii lui nu este inca anuntata. Cine stie ce surpriza ne va astepta, dupa ce anul trecut premiul Nobel l-a primit o scriitoare austriaca putin cunoscuta, Elfriede Jelinek. Se pare ca Rebreanu, inainte de razboi, si Blaga, in anii cincizeci, au fost foarte aproape de marea glorie; recent s-a vorbit de Cartarescu sau de Norman Manea ca posibili candidati ai Romaniei. Interesant este ca amindoi au scris despre acest subiect, recent, in Cuvantul. Norman Manea vorbea de o fantoma care circula prin lumea literelor romanesti, de o obsesie-kitsch. Cartarescu isi incheia articolul intrebindu-se care ar fi consecintele acordarii Nobelului unui roman: „cum vom putea trai cu o insulta, vie, permanent printre noi?“

Dar trebuie sa vrei Nobelul, trebuie sa lucrezi