Dezbaterile publice de care avem parte au puterea de a ne obosi atunci cind nu ne plictisesc. Si cu atit mai mult ne obosesc si ne plictisesc dezbaterile politice. Dezbaterea publica este poate cel mai important ingredient al democratiei si, mai ales, al democratiei reprezentative. Dezbaterea politica tipica spatiului Balcanilor este majoritar polemica, conflictuala si superficiala. De obicei, opune prea simplist cele doua tabere, puterea si opozitia, nelasind loc nuantelor. Nu conteaza care este tema dezbaterilor, polemica este omniprezenta. Nu ca ar fi ceva rau in polemica, caci nu este, dar e monopolizata de relatari de genul Nastase a spus despre Basescu ca „este un Mussolini“, iar Basescu a zis ca Nastase „este pe lista coruptilor“ s.a.m.d. Dar noua ne pasa de ce a zis Basescu despre Nastase sau viceversa? Nu! Nu ne pasa. Nu trebuie sa ne pese. Acestea sint prostii, iar noi nu avem timp de prostii.
Noi avem nevoie de dezbateri reale, pe teme reale. Majoritatea stirilor si comentariilor politice ne prezinta astfel de fapte diverse care ocupa ilegitim spatiul public si asfixiaza dezbaterea reala.
In afara polemicii, o dezbatere reala presupune, inainte de toate, un subiect real de dezbatere, care sa se califice la cel putin doua din cele trei agende publice: agenda populatiei, agenda ministerelor (guvernului) si agenda politicienilor. In ordinea aceasta. O dezbatere presupune o analiza amanuntita, o deliberare, un rationament, o discutie larga despre un su-
biect de interes general. Pe linga faptul ca trebuie sa aiba rolul de a informa societatea sau pe cei interesati cu privire la o tema arzatoare, dezbaterea trebuie sa fundamenteze si sa prefateze o decizie a autoritatilor.
In ceea ce priveste rolul presei in comunicarea publica, masura in care aceasta pune accentul pe polemica in detrimentul analizei si al rationamentulu
