- Social - nr. 202 / 13 Octombrie, 2005 Daca mai demult se spunea in gluma ca trecerea de la comunism la capitalism se face prin Trieste, am avut ocazia sa constat pe pielea mea ca plecarea din Romania constituie pentru oameni cu posibilitati financiare modeste un adevarat supliciu. Din cartile de religie am invatat ca pentru a ajunge in Rai trebuie sa infrunti zonele pitoresti ale "Hadesului" descris cu lux de amanunte, de Dante in "Divina Comedie". Dupa atatia ani de tranzitie, in mentalitatea celor ce conduc Atlassibul nu s-a schimbat mare lucru. Am avut si eu placerea de a fi invitata in Italia, si ghinionul de-a fi ales tocmai Atlassibul. Nu este confortabil sa calatoresti non-stop cu un autobuz doua zile si doua nopti. Este adevarat, in comparatie cu anul 1999, (cand am avut ocazia sa merg la Paris cu aceeasi firma), se constata un oarecare progres in dotarea acestor autobuze. A aparut un televizor pe care soferul a avut amabilitatea sa-l puna in functiune cand a gasit de cuviinta. Numai ca... clientii sunt tratati cu dispret, in sensul ca opririle se fac numai unde si cand vrea soferul. Daca cineva are vreo problema, soferul are o voce taioasa, nepoliticoasa. Manierele sunt inlocuite cu "manele" pe care esti nevoit sa le suporti tot timpul (zi si noapte). Bineinteles, in conformitate cu gustul soferului, muzica e "faina" daca e puternica, iar bietul calator, pe langa faptul ca nu poate atipi noaptea pe scaun, mai e obligat sa suporte si disconfortul decibelilor daruiti de superba firma. La asta se adauga si gradul de civilizatie al unor pasageri. Asa am avut "norocul" sa stau langa o doamna, fosta tovarasa securista, al carei sot, securist in rezerva, a trimis-o la munca in Italia. La inceput, am ascultat-o, ca este bine, mi-am spus, sa ai pe cineva aproape intr-o calatorie... Numai ca…, in curand, am constatat ca doamna, dupa ce si-a povestit toa