De-abia terminase liceul cand a debutat in film. O intamplare ce a fost destinul Irinei Petrescu si a schimbat totul in viata ei. Acesta este, poate, motivul pentru care a invatat sa nu-si construiasca planuri, ca sa influenteze ori sa forteze lucrurile. Asteapta. Ceea ce trebuie sa se intample se va intampla.
De cate ori vorbeam la telefon, imi spunea ca vrea sa termine cat mai repede de zugravit, ca e o "nenorocire" in casa la ea si acest lucru o facea sa tot amane intalnirea. Recunosc, o data, a trebuit sa o anulez eu, dupa ce tocmai o stabilisem. Pana la urma ne-am intalnit. Era o frumoasa zi de septembrie, cand soarele a dovedit norii si ni s-a aratat, dupa zile in sir de ploi. Irina era incarcata cu frumusete. Din interiorul ei, dar si din gandurile, cuvintele, intalnirile cu altii. De dimineata fusese la o audiere organizata de "Casa Radio" cu un medalion despre regizorul Liviu Ciulei. "A fost ceva fabulos, aveam nevoie de acest film atat de armonios." Nu a lasat sa treaca ani pe langa ea fara sa invete sa se bucure de orice lucru, cat de marunt, ce i se ofera. "Educatia pe care am primit-o si viata, cu intamplarile ei, m-au obisnuit sa ma bucur si sa nu jinduiesc ceva, ca sa nu fiu nefericita a doua zi daca acel ceva nu mi se arata. Asta poate fi o norma de conduita pe care sa ti-o impui sau poate sa fie asa, doar pentru ca ti se potriveste ca fire. Eu cred ca asta mi se potriveste. Nu mi-am construit niciodata planuri de atac. Nu imi fac bilanturi la sfarsit de an si nici planuri la inceput de an. Tot ce mi s-a intamplat, bune, rele, mai mult bune, a venit din senin. Din partea celor care ma inconjurau si erau insemnati a-mi face destinul. Eu nu sunt o concurenta. Competitia ma sperie, ma paralizeaza."
DEBUT. La 17 ani, a jucat in "Valurile Dunarii", fiind aleasa in distributie printr-o intamplare ce i-a schimbat viata
TEATRUL, TEATRUL... B
