La doar cativa kilometri de oras, pe drumul care leaga Timisoara de Deta, 80 de suflete isi duc traiul intr-o crunta saracie. Doua constructii destul de solide pot fi zarite chiar inainte de a intra in Padureni. De la distanta, din goana masinii, destul de greu iti dai seama ca, de fapt, in acele cladiri care par a fi parasite, locuieste cineva. Realizezi acest lucru doar in momentul in care te apropii. Cateva haine intinse la uscat, vreo doi caini care te intampina de cum ajungi in dreptul primei locuinte si cativa prichindei, imbracati sumar. Asta vezi cand intri pentru prima data in tigania din Padureni. Zgomotul motorului masinii ii scoate pe mai toti locatarii afara din case. "O ducem greu, nimeni nu ne baga in seama. E vai si amar de viata noastra", incep tanguielile. Dornici sa impresioneze, fiecare incepe sa-si spuna oful.
Cu ochii plecati in pamant, Maria Siter nu indrazneste sa vorbeasca prea mult despre situatia ei. Destul de greu, femeia accepta sa-si povesteasca viata. La 36 de ani pe care ii are este deja mama a opt copii, cel mai mare in varsta de 17 ani, iar mezinul, de doar cinci ani. Locuieste in tiganie de tanara. "De cand ma stiu, tot aici stau. Nu am avut niciodata bani sa pot sa-mi cumpar ceva al meu, asa ca am ramas aici". Sotul a parasit-o de cativa ani. A incercat sa-si refaca viata alaturi de un alt barbat, dar, spune femeia, "el nu are copii, nu pot sa-l oblig sa-mi dea mie bani din ce munceste. Dar nu pot sa spun, este un ajutor pentru mine. Ne e greu insa ca trebuie sa stam zece oameni in doua camarute". Si pentru ca singura "meserie" pe care Maria o are este aceea de mama, nici nu se poate gandi sa se angajeze. De altfel, nici nu prea ar avea unde, cel putin, nu in Padureni. "Din alocatia lor nu am bani sa le cumpar mare lucru, de abia imi ajung pentru mancare. Oricat imi este insa de greu, vreau ca copiii mei sa mearga la scoala, s
