Fara indoiala, avem omul. Dupa cincisprezece ani de tir cu votul, in emisari siguri ai trecutului si in emisari nesiguri ai viitorului, romanii au ales un personaj stabil. Traian Basescu e primul Presedinte al Romaniei care nu mai penduleaza intre lumea din care am plecat si lumea care nu mai vine.

Basescu traieste in prezent, trage cu ochiul spre viitor si trateaza vital stirile de presa despre decesul sau politic iminent. Daca persoanele ar putea tine loc de sisteme, Romania ar fi o tara cu probleme putine si solutii rapide. In ultimele zece luni, am aflat insa ca energia nepensionabila a lui Basescu nu e suficienta.

Un vapor cu motor de salupa nu sta chiar pe loc, dar nici nu poate pleca in curse transoceanice.

Fara indoiala, nu avem statul. Dupa cincisprezece ani de tir cu votul in majoritati social-democrate si in aliante inept-democrate, romanii nu au rezolvat problema propriei administratii. Nu avem stat sau, mai bine zis, avem ceva ce functioneaza la distanta si pe cont propriu.

Economia si justitia, finantele si serviciile publice, presa si serviciile de informatii sint zone de interes si profit ale unui grup select. Cetateanul nu e lipsit de rosturi, dar, intre ele, menirea de client si prada e, de departe, pe primul loc. Pina si dezastrele devin client si materie prima pentru sistem.

Atent digerate si scuipate inapoi, prin presa, inundatiile si, mai nou, gripa aviara inceteaza sa mai fie napasta care loveste in prapaditi si devin mana politico-cereasca.

Fara indoiala, avem omul potrivit si statul nepotrivit. De aici, pozitia curioasa in care a fost surprins presedintele Basescu, in interviul acordat postului public de televiziune. Presedintele a lasat impresia ca e, ca noi toti, un petitionar, si anume un petitionar fara sansa. Presedintele cere, oarecum framintind cusma. El cere instit