Un caine betiv si fumator, doi chirurgi eruditi, cativa comunisti cu inima roasa de idealuri revolutionare sangeroase si un regizor rus, care preda in America, au fost framantati bine sub greutatea Un caine betiv si fumator, doi chirurgi eruditi, cativa comunisti cu inima roasa de idealuri revolutionare sangeroase si un regizor rus, care preda in America, au fost framantati bine sub greutatea aplauzelor spectatorilor, dospind reteta unui succes previzibil: spectacolul ,Inima de caine", la Teatrul National din Bucuresti. Nuvela scrisa de Mihail Bulgakov a fost adaptata de regizorul Yuriy Kordonskiy, ajuns la a patra montare in Romania. Preobrajenski (Victor Rebengiuc), un celebru profesor eminent, initiaza un experiment prin care spera sa obtina cheia intineririi oamenilor. Adopta un caine vagabond (Marius Manole) si ii transplanteaza hipofiza si creier uman, prevalate de la un cadavru. Operatia reuseste, iar patrupedul imprumuta din conduita oamenilor toate viciile posibile, dublate de reminiscente comportamentale canine. Isi insuseste expresii vulgare, prin care contesta autoritatea ,parintelui" sau, care i-a dat chip uman. Se transforma intr-un ,proletar", care incepe sa urasca avutia si confortul burghezilor. Sarikov este simbolul nasterii omului nou, de tip comunist, cu pretentii emfatice de aparare a idealurilor celor multi, dar, in interior, canalizat catre satisfacerea propriului egoism. Combativ la un nivel intelectual inferior, usor de manipulat, Sarikov ia forma armei de atac a ideologiei comuniste impinsa de resortul prostiei cu tupeu. O imagine cu puternic accent de simbol, copiata, parca, din spectacolul "Cei 150", montat la TNB, de Dan Puric: o perdea rosie inunda cabinetul medical al doctorului Preobrajenski. Profesorul pare sufocat de comunismul care ii erodeaza intimitatea si spatiul de libertate, dar gaseste resurse sa-l respinga. O piesa de vazut,