Dacã în numãrul trecut am vorbit despre pescuitul ştiucii la peştişor viu, acum vom prezenta câteva informaţii legate de o altã importantã modalitate de a prinde în cârlig renumitul rãpitor, râvnit de orice pescar. E vorba despre folosirea woblerelor, lingurilor oscilante, a blinkerelor sau a twisterelor.
Mulţi dintre pescari sunt nedumeriţi când vãd cã, folosind aproximativ aceleaşi scule de pescuit ca şi alţii, prind totuşi mai puţin decât ei, sau chiar deloc. Asta se întâmplã, pentru cã nu ţin cont de detalii, iar când peştele nu mãnâncã aşa cum trebuie, detaliile conteazã extraordinar de mult. Din acest motiv, am decis sã abordãm câteva amãnunte mai puţin cunoscute de cei fãrã state vechi în pescuit, legate de "vânarea ştiucilor" cu momeli artificiale.
Dacã în lumea nostrã, a celor care trãim "în aer", vibraţiile se propagã mai repede şi mai uşor, în apã acestea se amortizeazã mai repede şi nu ajung prea departe. Stimulii emişi de o lingurã oscilantã sunt vibraţiile (de joasã frecvenţã), stimuluii acustici (tot de frecvenţã joasã) şi vizuali.
Vibraţiile de joasã frecvenţã se propagã cel mai departe şi sunt receptaţi de nişte pori (terminaţii nervoase) situaţi pe conturul maxilarelor. Vibraţiile sunt date de lingura care oscileazã în jurul unui ax imaginar. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât vibraţiile sunt mai puternice. Concluzia nu este cã trebuie sã folosiţi linguri mari, mai ales cã modul în care oscileazã lingura este dat şi de mâna pescarului, de priceperea cu care el manevreazã undiţa.
Dacã mişãrile acestuia sunt bune, vibraţiile emise de lingurã seamãnã cu cele ale prãzii, deci invitaţia este fãcutã pentru ştiucã. Mişcarea oscilantei este agreeatã de ştiuci, deoarece aduce mult cu semnalul dat de unduirea unui peşte victimã.
Trebuie sã fiţi foarte atenţi la un amãnunt: lingura oscilantã nu are voie sã facã rotaţii comp
