Atitea idei noi cite emana de la Ministerul invatamintului, mai rar. De mirare, din partea domnului Miclea, despre care am auzit lucruri de bine, ca ar fi pus pe picioare la Cluj un institut care merge uns; nu se poate sa nu stie ca un management bun nu inseamna rascolire, fierbere continua. Pe de alta parte, cum majoritatea acestor idei sint lansate prin conferinte de presa sau interviuri si acolo ramin, poate ca nu e dracul atit de negru.
Aud acum ca vrea sa salarizeze profesorii in functie de performanta didactica. E bine. Cei care lucreaza mai mult si au rezultate mai bune merita sa fie premiati, ceilalti, penalizati. Dar nu. Se pare ca nu doar de premii e vorba, ci chiar de diferentieri salariale. Pe ce criterii (intrebare valabila si in primul caz, al premiilor)?
Cum apreciem calitatea muncii unui profesor? Dupa procentul de promovati? Metoda sigura sa ne intoarcem la glorioasa vreme (mai tine cineva minte?) in care elevii iti rideau in nas cind ii lasai corigenti – stiau si ei ca oricum n-aveai voie sa-i lasi repetenti. Oricum, in conditiile astea, prost ar fi profesorul care n-ar da numai 10. Poate dupa numarul de olimpici? Ma indoiesc insa ca, lasind la o parte exceptiile de rigoare, la succesul elevilor acestora deosebiti contribuie decisiv profesorul de la clasa. Si nici nu cred ca un profesor care se chinuie sa-i invete ceva pe niste copii obisnuiti, sau chiar slabi, e mai putin merituos decit unul care scoate olimpici. Dupa rezultatele la testele nationale sau la examenele de bacalaureat? Ar trebui intii eliminate macar o parte din fraude. Dupa numarul absolventilor intrati la facultate? Dar cum sa-i gasesti pe toti meditatorii cu care respectivul dascal ar trebui sa-si imparta reusita si plusul de salariu? Sau cumva dupa aprecierile si notele pe care elevi si parinti le pot da on-line profesorilor, alta idee de un jalnic populism ief
