Mircea RACEANU
Cronologie comentata a relatiilor
romano-americane
Editura Silex, Bucuresti, 2005, 352 p.
Fiul lui Andrei Bernat si al Ilenei Raceanu (ilegalista cu o mare vechime in Partidul Comunist), avindu-l ca tata vitreg pe nonconformistul ilegalist Grigore Raceanu*, Mircea Raceanu, arestat la 31 ianuarie 1989 sub acuzatia de spionaj in favoarea americanilor, declara de mai multe ori, in cartea sa de memorii, Infern 89, ca a fost diplomat de cariera: „In ultimii ani am fost acuzat ca in realitate nu am fost diplomat de cariera, ci ofiter de Securitate, sub acoperire diplomatica… De fiecare data am negat. In regimul comunist, condamnarile la pedeapsa capitala totdeauna au fost insotite, in cazul cadrelor militare si de Securitate, de degradarea lor militara. Paradoxal, chiar ironic, dar textul hotaririi Tribunalului Militar al regimului ceausist privind condamnarea mea la pedeapsa capitala este cel mai bun raspuns“.
„Vasile Gheorghe (anchetatorul, n.n.) s…t era la curent cu faptul ca nu eram cadru al Securitatii.“
S-a vorbit mult in presa postdecembrista despre informatori. Mai putin despre ofiterii de Securitate. Si mai putin (explicabil) despre ofiterii de Securitate care lucrau sub acoperire: multi dintre ei au devenit persoane de prim-plan in epoca post-decembrista. Inainte de ’89, pentru Securitate isi asumasera sa lucreze patru categorii de persoane: 1. gradatii – platiti cu salariu; 2. referentii (care nu erau militari), de asemenea platiti lunar; 3. informatorii – platiti la un anume interval, pentru colaborare; 4. colaboratorii – persoane in functii de conducere, solicitati sa inlesneasca diverse actiuni.
Citita in paralel cu Mostenitorii Securitatii, volumul lui Marius Oprea, cartea lui Mircea Raceanu aduce in scena serviciile secrete – acest actor, foarte prezent in realitatea economica, dar si i
