În timp ce gripa aviarã s-a rãspândit deja în toatã ţara, sub formã de psihozã, unii mai sunt, totuşi, preocupaţi şi de sãnãtate. Mã refer aici la sportivi. Şi aş vrea sã revin un pic asupra exilului la care au fost obligaţi fotbaliştii de la FC Transilvania. Am fãcut acest lucru pentru cã duminicã, la Sebeş, mureşenii vor întâlni acasã (e ciudat sã foloseşti acest termen asociat cu o echipã care joacã tot timpul în deplasare) formaţia Municipal Constanţa. Pentru cei care încã nu s-au lãmurit, e un prilej oportun sã vadã diferenţa dintre implicare şi neimplicare, dintre interes şi dezinteres, dintre disponibilitate şi ignoranţã.
Într-o jumãtate a terenului va fi echipa de la malul Mãrii, care se numeşte, pe bunã dreptate, Municipal Constanţa. Primarul Mazãre a gãsit resurse pentru ca lunar sã intre din bugetul local în contul echipei aproximativ un miliard de lei, în condiţiile în care alte zeci de grupãri sportive din judeţ sunt sprijinite de municipalitatea constãţeanã. În plus, echipa are parte de sprijin şi din alte direcţii, tot la recomandarea primarului.
De cealaltã parte, FC Transilvania – cu edilul şef al Târgu Mureşului, Dorin Florea, preşedinte de onoare al clubului – a beneficiat de o sumã aproximativ asemãnãtoare, cu singura diferenţã, dacã putem spune aşa, cã mureşenii primeau aceşti bani într-un an de zile, nu într-o lunã. Şi pe aceştia îi vedeau cu mare întârziere. Cât despre ajutorul altor firme, pe care sã le mobilizeze cel mai influent om al oraşului… ,mai bine sã nu discutãm.
În altã ordine de idei, primarul Târgu Mureşului şi cei din preajma lui nu au fost prea afectaţi de plecarea echipei. Ba mai mult, mã întreb dacã nu şi-au suflat fericiţi în pumni. Poate considerã cã au scãpat de o povarã, iar motivele lor de bucurie nu se vor opri aici. Mai mult ca sigur, peste câteva luni, cei din fruntea oraşului vor fi muţi de feric
