Călătorind mai mult prin ţară, în zone diferite, poţi deja contura un profil, aproape general, al locurilor şi oamenilor pe care îi întîlneşti. Întîi drumurile: fie că merg spre Valea Prahovei, spre Cîmpulung sau Vîlcea, ele au anumite caracteristici care se repetă: cele principale, între oraşele mari, sînt, în general, destul de bune (mai ales dacă sînt autostrăzi sau drumuri europene, dacă nu conţin poduri, nu sînt afectate de inundaţii şi nu sînt în lucru). Pe parcursul a lungi suprafeţe, singurele locuri civilizate la care te poţi opri fie la toaletă, fie pentru a lua ceva de mîncare, sînt benzinăriile. Şi aici se pot diferenţia diverse grade de confort: principalele deosebiri se stabilesc între benzinăriile ce conţin doar veşnicele produse preambalate încărcate de E-uri şi de calorii, şi cele care te bucură cu o mîncare mai normală, precum sandvişuri, iaurturi, pateuri şi cafele. Între benzinării, dacă treci prin localităţi, mai există varianta magazinelor săteşti, de multe ori amestecate cu birturile locale. Cine nu le apreciază nu are simţul pitorescului şi plăcerea descoperirii. Acolo găseşti, îndeobşte, o îngrămădeală, la propriu, de produse alimentare, haine, servicii de masă. Multe sînt de calitate proastă, dar se poate întîmpla să dai de ciorapi de bumbac frumos coloraţi, pe care cu greu îi afli în altă parte, cîteva căni şi farfurii acceptabile, la un preţ de nimic, sau o pereche de tenişi buni pe cărări de munte. Vînzătoarea e adesea confuză şi mirată că te-ai gîndit să cumperi de la ea, dar nu nepoliticoasă: amabilă într-un fel arhaic, domol, care nu ţine cont de orare şi trecerea timpului. Cînd ajungi la destinaţie, dacă ai rude sau prieteni în localitate, faci cunoştinţă cu un alt personaj, şi anume gazda. Aceasta este, de cele mai multe ori, o familie de gospodari locali de condiţie medie, care posedă o vacă, unul sau doi porci, cîteva păsări, o gră