Aşadar, noile achiziţii fonice de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană. Nu sînt chiar achiziţii, că-i totul free şi nu e chiar fonic, că-i mai mult video. Deja v-am ameţit, dar putem s-o luăm treptat. Offset, SPTV şi ixi software sînt expoziţiile media din ultima lună. Ce se întîmplă cînd muzica, fizica şi animaţia se întîlnesc în aceeaşi fereastră? Nu un poem de Emil Brumaru (cu toate că n-ar fi exclus), ci un nou tip de acţiune artistică. Transferul de formă din mediul grafic în cel fonic. Cam asta încearcă cei de la ixi software. Să dăm o vorbă din statement-ul lor: "ixi software e un proiect experimental care are ca scop construirea de prototipuri pentru instrumente (tools) muzicale." Nu e vorba de viori fără cutii de rezonanţă sau tromboane cu aripi, ci soft-uri open-source (adică pe care orice programator le poate schimba, îmbunătăţi, rescrie etc.). Care nu imită alte instrumente muzicale, ci încearcă să reconstruiască modelul intuitiv în crearea de sunete. Ca şi cum ai vedea o autostradă de sus şi fiecare maşină ar fi o notă, accidentul - un bemol, poliţia - un diez. A manipula vizual sunetele poate inspira atît muzicienii, cît şi afonii, spun cei de la ixi software pe pagina lor de web, www.ixi-software.net. Dacă te interesează să faci muzică, ar fi bine să te pricepi la animaţie. Cînd zboară de colo-colo cîte-un cerc, e destul de aiurea dacă nu te prinzi care-i mişcarea. Da, e genul de muzică pe care n-o auzi la Ateneu. Probabil nici n-ar trebui să-i spunem muzică, ci oarecum artă, dacă acceptăm că orice om este artist. Aceeaşi poveste democratică în care orice individ poate compune şi descompune. Fără studii, fără vreo legătură cu oficiala cultură, înaltă, de bun-gust. Am găsit un soft care mi s-a părut bun pentru generaţia desenelor animate: StockSynth. Chiar dacă online se găseşte doar varianta demo, merge şi-aşa. Produsul lui e unul minimalist: sunete