In fiecare an, pe 14 octombrie, Ortodoxia româneasca praznuieste pe Sfinta Cuvioasa Paraschiva de la Iasi, ocrotitoarea Moldovei - sarbatoare numita in popor si „Vinerea Mare“, alaturi de Sfintul Ioan cel Nou de la Suceava. In calendarul popular, echivalentul zeitei Venus este Sfinta Vineri, numita si Maica Precista, Dochia, Muma Padurii, Muma Caloianului sau Vinerea Mare. Sfinta Cuvioasa Paraschiva a trait in prima jumatate a secolului al XI-lea, fiind nascuta in Epivat, in Tracia rasariteana, nu departe de Constantinopol. A primit din familie o educatie aleasa, iar fratele ei, Eftimie, a ajuns episcop la Madit. Trupul i-a fost inmormintat intr-un loc necunoscut, aproape de tarmul marii, pe locul acela asezindu-se ulterior un pustnic. Dupa mai multi ani, un corabier a murit si i s-a sapat mormintul tot linga malul marii, intr-un loc in care se afla ingropat un trup neputrezit. Era cel al Cuvioasei Paraschiva, care s-a aratat noaptea in vis pustnicului, cerindu-i sa mute de linga ea trupul corabierului. Moastele Sfintei Paraschiva au fost duse in Biserica din Epivat, ridicata in cinstea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, unde a ramas aproximativ 175 de ani. Nu se cunoaste precis anul mortii sale, dar dintr-un panegiric (cuvint de lauda - n.r.) al unui scriitor bizantin despre Imparatul Mihail Cerularie aflam ca in vremea acestuia, fratele Cuvioasei era episcop la Madit. Se presupune deci ca a murit la jumatatea secolului al XI-lea. In anul 1223, tarul româno-bulgar Ioan Asan II a stramutat moastele Sfintei Paraschiva de la Epivat la Tirnovo, capitala Imperiului valaho-bulgar de atunci, unde-si avea resedinta patriarhul bulgar, fiind depuse in Catedrala „Adormirea Maicii Domnului“. Mai tirziu, Patriarhul Eftimie al Bulgariei scrie „Viata Sfintei Paraschiva“ si o trece in sinaxarul Bisericii cu zi de pomenire pe 14 octombrie. Din a doua jumatate a secolului al XIV-lea,