Gaina care face pui vii poate sa moara de necaz: rata a baltata, bolnava de oreion in copilarie si de gripa in floarea varstei, a ajuns sa faca prima pagina. Mii de specialisti stau cu lupa pe ea, altii ii tin avionul cald pentru drumul la Londra. In corul grec al bocitoarelor se disting, de data asta, expertii in nenorociri, straini, citati in exces cu celebra cifra de 150 de milioane de morti. Hancu probabil ca se simte un mediocru, incapabil de mai mult de 100.000 de morti virtuali, buni de dat la ziar abia la pagina sportiva.
In toata afacerea asta, cineva va pierde bani. Bunul-simt ne-ar spune ca e vorba de baietii aia cu crescatorii de pui, mai ales ca vanzarile au inceput deja sa scada. Eu as pune insa pariu pe altceva: in lipsa epidemiei catastrofice, media are sa cada la pat, cu pete rosii in obraji si delir metaforic grav. Si cu diagnostic rezervat: nu poti sa anunti milioanele de morti si sa nu le livrezi. Opinia publica, la fel ca grupul organizat al Camatarilor, te va gasi si-n gaura de sarpe sau galbenus de ou si te va pune sa platesti. Cu dobanda de 10-20 de gaini moarte pe zi, lasate la poarta Biroului de Audit al Tirajelor.
In lumea asta se fac multe promisiuni, incalcate, bineinteles. Apartamente pentru saraci, pompe pentru inundatii, masini pentru norocosi. Nimeni nu le mai tine minte si nimeni nu se asteapta sa le vada indeplinite. Mortii insa sunt sfinti. Si, pana la urma, fac diferenta intre tabloidele cele mai jalnice si presa de calitate. Presa de calitate a citit ziarele straine si-a doua zi dupa anuntul cu milioanele de morti, ocazie cu care a aflat ca OMS se distanteaza de prorocirea asta. Presa morbida o citeaza si-acum.
Ce legatura au toate astea cu economia? Simplu: ca orice produs, informatia are exact calitatea pe care o punem in procesul de manufactura al ei. Publicul o cumpara cand o vede bine impachetata, frumos vo
