La 75 de ani, Sergiu Nicolaescu regreta ca are numai 70 de filme in loc de 90, uraste sa faca filme de festival, dar i-ar fi placut sa fi trait implinirea castigarii unui Oscar. Desi a fost de patru ori selectionat pentru Oscar cu "Mihai Viteazul", "Ciuleandra", "Noi, cei din linia intai" si "Orient Expres", recunoasterea unei vieti dedicate filmului a intarziat sa apara.
Regizorul, care era in comunism un reper pentru televiziuni ca ZDF, TF1 si RAI UNO, este presedintele Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din Romania si asteapta cu nerabdare fireasca premiera celui mai nou film al sau, "15".
- De ce asa tarziu un film despre Revolutie?
- Nu e un film despre Revolutie. E o drama umana desfasurata pe fondul Revolutiei. N-as putea sa fac un film despre Revolutie, pentru ca am trait-o. Din cauza dosarului care imi aducea numai probleme, atunci cand am intrat student la Politehnica mi-am completat fisa cu date false si m-am trecut drept orfan. Eram foarte sarac, aveam o singura pereche de pantaloni, si aceia capatati de la tata, o camasa si un trenci, mancam la cantina. Apoi a venit succesul, dar mi-am dorit dintotdeauna o alta lume. As accepta totusi sa fac un serial in care sa spun cateva dintre adevarurile Revolutiei.
- Care este povestea filmului "15"?
- In decembrie 2004, o jurnalista din Franta vine la Bucuresti sa vada Romania dupa cincisprezece ani. Din acel moment, incepe in trecut povestea de care ea se va ciocni pe parcursul cercetarii ei. Ea isi aduce aminte ca s-a nascut un copil la Timisoara in noaptea de 17 spre 18 decembrie si vine cu gandul sa gaseasca copilul pentru a-i urmari destinul. A doua zi afla ca acest copil este orfan si pana in acel moment a crescut in casele de copii, in scolile de corectie. Astfel incepe povestea care ii implica pe parintii lui, Cristi Iacob si Ioana Moldovan
