Intr-o luna am fost de doua ori la penitenciar. Nu am nici o ruda sau prieten si nu m-am dus sa car pachete cu mancare. Am vrut sa cunosc cateva dintre femeile care stau zi de zi acolo.

Prima data am cunoscut singura femeie din Romania care e directoare de penitenciar. Are doi copii acasa si un sot ofiter de politie. Ce prinde el, incearca ea sa reintegreze. Femeia asta isi petrece zeci de ore pe zi in penitenciar si tine sub control emotiile si frustrarile a cateva sute de femei inchise pentru fapte care de care mai odioase. Are o intelegere cu sotul, sa nu vorbeasca in fata copiilor despre ororile pe care le intalnesc fiecare la locul de munca. Si in 10 ani, de cand e directoare de penitenciar, a vazut destule orori. "In primele mele zile aici am vorbit cu o tanara care se considera nedreptatita ca era inchisa. Recunostea ca ucisese, dar nu intelegea de ce sa fie condamnata. Pentru ca ea isi omorase copilul, era facut de ea, nu de alta. A fost prima experienta socanta, m-a urmarit privirea ei multa vreme". Multi dintre prietenii mei spun ca nu si-ar dori sa aiba acasa o nevasta care sa stea cu criminalii in fiecare zi. Dar daca nu simti cum e acolo, daca nu traiesti si viata lor - o alta viata - n-ai cum sa pui verdicte.

In cea de-a doua vizita a mea am cunoscut o tanara cu fata de inger si zambet retinut. E de zece ani in penitenciar si are condamnare pe viata. Singurele ei sanse de a iesi de acolo sunt gratierea sau reducerea pedepsei pentru buna purtare. "M-a intrebat un preot candva ce as face daca, printr-o minune, a doua zi as fi libera. Si n-am stiut ce sa-i raspund. Acum n-as stii ce sa fac in libertate", mi-a spus tanara asta care are o fata de copil de 15 ani. "Peste trei luni o sa am 30", a completat ea si cand o auzi cum mentioneaza date si plaseaza evenimentele in timp, iti dai seama ca pentru cei care sunt in penitenciar, timpul e un reper